dar

O să te învăţ să mă uiţi…câte puţin în fiece zi…
Oricât ar durea să nu mai ai ale iubirii dulci insomnii.
Va trebui cu o fărâmă aprinsă de stea
Să-ţi smulgi înainte de toate tu amintirea din inima mea.
Să nu-ţi pese că doare, să scrâşnesti din dinţi cu îndârjire
Când visele îţi dau fără milă de mine ştire.
Când nopţile plâng să nu-mi mai aduni lacrima în ochii tai,
Să nu-ţi pese de îngeri, de aripi îngreunate de-ale inimii înfocate bătăi.
O să te învăţ să mă uiţi, dacă asta-ţi doreşti,
Te voi învăţa să mergi mai departe, poate că asta înseamnă mai presus decât orice, să iubeşti
O să te învăţ să păstrezi în amintire ce a fost frumos
Pe când străbăteam mână în mână veşnicia pe jos
În vremea în care flăcările ochilor tăi mă ardeau
Şi setea iubirii numai în sufletul meu şi-o stingeau.
O să te învăţ, iubite, să mergi mai departe, dacă asta-ţi doreşti
Poate că asta înseamnă mai presus decât orice, să iubesti.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la dar

  1. melanietoulouse spune:

    @”O să te învăţ să mă uiţi…” – bulversanta fraza, suna ca o promisiune sau un verdict… m-am gândit la iubitu’ meu Minulescu, citez din memorie, scuze anticipate pentru punctuatie:
    „si-ai sa ma uiti ca prea departe
    si prea pentru mult timp pornesti…
    si-am sa te uit – ca si uitarea-i scrisa-n legile-omenesti.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s