Timp rătăcit

S-au uscat mările născute din suspinul cuvintelor noastre,
O corabie plecată din portul iubirii tale a incremenit in al uitarii deşert
Zborul păsărilor pătează cu indiferenţă întunecată orizonturi albastre
Un înger îşi clatină capul privind obiectiv spre pământ cu ochi de expert
Timpul ghiftuit de-al tăcerii triumf sta arcuit ca un păcat peste inima mea
Felul în care mi se încolăceşte pe gânduri treptat mă sufocă
Nopţile în deplină inocenţă sunt îngenuncheate lângă o umbra de stea
Totdeauna dimineţile vălul întunericului lăcrimând fără tine-l ridică