se-apropia miezul noptii…prin grădina iubirii timpul îşi purta straiele impovarate de vise…
orologiul îşi uitase cadenţa, incuiat in tăceri fără să-şi dea seama prea curând ruginise
copaci gri umbreau sec aleile pe care se plimbau odinioara înflorite surâsuri
zâmbind strâmb la coltul amintirilor stăteau de veghe două ostenite saruturi
dintr-o data un zgomot de aripi… un foşnet de clipă în zbor,
apoi într-o deplină tăcere începu să se-audă al privighetorii cântec izbăvitor…
se porniră secundele să valseze întorcând veselia în vechiul ceas
o altă orânduire a vremii porni, umbrele se-mbrăcară-n lumină, cenuşiul în urmă a rămas…
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
@”umbrele se-mbrăcară-n lumină, cenuşiul în urmă a rămas…” – fiat lux! 🙂
lasa-ti inima patrunsa de razele astrului-Ra si sufletu’-ti va cânta refrenul iubirii, spargând linistea asurzitoare…
ApreciazăApreciază
Uneori, ca să dezgolim Lumina din noi, trebuie să scormonim în cel mai adânc întuneric.
ApreciazăApreciază
orologiul a ruginit de atata timp scurs…
ApreciazăApreciază
…dar noi îi dăm în continuare timpului vamă clipele noastre…
ApreciazăApreciază