Aripi

Îţi aminteşti? Ne ridicam până la cer alergând după visele noastre
Se prindeau în jocul nostru copilăresc stoluri de păsări măiastre
Râdeam în hohote agăţaţi de cumpăna Timpului fără hotar
Ne legănam peste Lume, coboram doar ca să ne înălţam tot mai sus iar şi iar

Nu ne păsa de alţii, ne trăiam veşnicia fiecare în celălalt
Ştiam zborul, ţi-aminteşti?… niciodată nu ne temeam de înalt
Ameţeau clipele când le ridicam în braţe până la vise
Surâdea cerul aprinzând mii de stele cu fericiri in ele ascunse

Astăzi urc treptele scării spre cer ridicate de noi
Sunt şubrede, putrezite de vânturile vieţii şi ploi
Dar păstrez amintirea neînţelesei nebunii de atunci…
Stelele-mi cântă şi eu mă pierd din nou în ochii-ţi adânci

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Aripi

  1. melanietoulouse spune:

    @”Astăzi urc treptele scării spre cer ridicate de noi…” – si TU?… stairway to the sky or to heaven?…🙂

    Apreciază

  2. Pingback: Senin | Cuvinte Răvășite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s