am inţeles de ce în miez de noapte astrele atât de palide păreau..
desigur sufereau pentru că în taină te iubeau!
Veşmântul Lunii din brocart de stele
a ameţit de-atâtea ori şi gândurile mele…
ai încercat să i te-mpotriveşti…?
strigându-i purşisimplu că doar pe mine mă iubeşti?
că raiul este lângă mine, pe pământ
când naştem curcubeie prin ploaie alergând?
zâmbesc… ce îndrăzneală!… nu cred că te-a iertat
acum am înţeles de ce-a lipsit azi noapte, nu îmi spune,
zori însoriţi se-arată, întinde-ţi visele s-adoarmă-n gând la mine…
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
sentimentul de vinovatie e mereu irational, negativ, deci ne-constructiv de poate „darâma” – uneori – un munte de gânduri pozitive, optimiste… cred ca doar IUBIREA e capabila sa „vindece”, sa cicatrizeze orice „culpabilitate”…
ApreciazăApreciază
… doar stelele ne poartă-n fiecare noapte pe cer cu stralucire vina
de a iubi mai înainte de orice, IUBIREA…
ApreciazăApreciază
ai spus multe in cateva cuvinte, de parca ai fi scris despre tine… O rugaminte: uita de rime! zâmbesc… ce îndrăzneală!… nu cred că te-a iertat
acum am înţeles de ce-a lipsit azi noapte, nu îmi spune,
zori însoriţi se-arată, întinde-ţi visele s-adoarmă-n gând la mine… – partea asta face cat de doua ori toata poezia. pentru mine, bineinteles:) Spor la toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru trecere si comentariu.
Ma numar printre cititorii blogului tau si iti apreciez scrierile.
Sănătate şi gânduri bune!
ApreciazăApreciază
Fara succes, am cautat,
Frumosul clar de luna…
Dar cerul nepatat,
N-a vrut sa-mi spuna
Ca luna era suparata..
Pentru c-al ei iubit,
S-a-ndragostit, de alta fata,
Si astfel ea, a adormit
Nesarutata
ApreciazăApreciază
intoarce Luna capul, priveşte înapoi
şi vede silueta fetei prin noaptea-ntunecată
îşi lasă mândră raza iubirii să cadă pe-amândoi
şi-nchide pleoapa când iubitu-i Cer alintă o alta fată
ApreciazăApreciază