…sunt la un capăt al drumului…nu ştiu prea bine de e început ori sfârşit…
mi se zbat gândurile între două cuvinte… nu pot să desluşesc clar dacă sunt „te iubesc” ori „te-am iubit”
…alerg către tine cu tălpile goale şi vântul mi se împotriveşte nebun şi potopul tăcerii nemilos mă înghite,
îngenunchez lângă un capăt de drum şi-n loc de lacrimi port în privire fărâme de „noi”, rog Timpul să-ţi aducă de mine aminte…