răsad

am rătacit pe drumul dintr-a eclipsei de cuvânt întunecime
m-au viscolit toate iernile lumii biciuindu-mă necruţător
am auzit primăvara strigându-mă din adâncul depărtării pe nume
ecoul ei a izbucnit în mine cu înfloriri … mi-este dor, atât de dor…

mi-am bâjbâit întunericul din suflet cu teamă şi am simţit
cum cioturi de aripi sângerează acut peste visele mele uitare
cu fiecare tăcere rănile mai dureros în zbor mi s-au adâncit
dulcele viselor l-am adăpat din blidul întristării cu fiere

răspund absent prezentului care se zvârcoleşte-n beznă
şi-mi scrijelesc chemările pe trupul insomniilor rebele
adu-mi veşmânt de verde crud şi îmbracă-mă-n lumină
mi-e dor să-ţi fie ochii izvorul primăverii visurilor mele

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la răsad

  1. melanietoulouse zice:

    @”am rătacit pe drumul dintr-a eclipsei de cuvânt întunecime…” – „eclipsa totala de inima”, dupa care rasadul iubirii va prinde si se va înalta spre lumina…

    Apreciază

  2. melanietoulouse zice:

    vom regasi eternitatea sufletului acolo unde marea si soarele se contopesc, dincolo de orizontul uman…

    Apreciază

  3. Pingback: 3 ceasuri bune | Geanina Lisandru - Nu te compromite! Nu te ai decat pe tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s