pe când le furam somnul Zeilor

… te-am auzit strigându-mă înnodând cu degete îngheţate primăveri într-un colţ de de-amintire… am alergat desculţă prin zăpezi şi în urme mi-a înmugurit viforul iernilor tale… mi-am încărcat palmele cu fluturi şi i-am împrăştiat peste lume … mi-este primăvară, e vremea să-mi plouă peste vise cu surâsul viselor tale…

fă un popas în miezul clipei ce se ascunde în spatele bătrânului ceasornic şi-apoi întoarce-te… caligrafiază-mi ultima noapte pe peretele dinspre răsărit al sufletului… după atâta vreme încă mai aud şoapte ce mă fac să merg pe sens interzis înspre visele noastre… am trecut de-atâtea ori de mână prin porţile zăvorâte ale Infernului încât Zeii ne-au dăruit cheile Raiului doar ca să poată dormi… vino, mijeşte iedera peste ruinele aşteptării şi îngerii ne aşteaptă…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la pe când le furam somnul Zeilor

  1. Domnul Bob spune:

    Si ne vom juca iar de-a taina gandurilor ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s