tu n-ai văzut niciodată o Lună plânsă

sunt clipă alungată din clepsidre…

mă dor zbaterile ţărânii când soarele îşi scaldă miezul fierbinte în ea,

trăiesc durerile facerii ierbii împreună cu pământul când se lasă dezvelit de puritatea zăpezii,

tresar când mugurii pocnesc din degete făcând să răsară pe crengi minuni cu gene prelungi,

de-atâtea ori am ţinut în palmă zgura amintirilor Lunii, de-atâtea ori ţi-am dus dorul, suspin ce-nnoptează adeseori, obosit de lumesc, în inima mea…

vino, tălpile viselor îmi ard de dorul drumului îngerilor… întinde mâna şi-ţi voi aşeza în palmă rotundul gândurilor fierbinţi sub veşmântul de stea, compromisul uitării cu lacrima pe care am ascuns-o în inima ta…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la tu n-ai văzut niciodată o Lună plânsă

  1. Daniela spune:

    ,,imi ard talpile viselor” foarte frumos spus, nu am cuvinte!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s