curcubeul din cenuşă

vezi, doar o candelă mai arde pe drumu-acesta prăfuit
numai o candelă-i aprinsă dar flacăra i-a obosit
şi-ntinde umbra-ntunecată în colbul primitor ce-o-ngroapă
se-aud tăceri mergând alene spre nicăieri să o petreacă
sunt palide şi-abia suspină într-un cortegiu înveşmântat
în constelaţii renegate de zori ce nu ne-au mângâiat
vezi?… vie-i candela din vise şi încă pâlpâie cu teamă
învaţă-mă să ard sub paşii tăcerilor ce ma destramă
să fiu cenuşa lumii ce se zbate în curcubeul părerilor de rău
învaţă-mă să-ţi ard sub pleoape şi să renasc din jarul tău