Pastel

O Lună mută şi o renegată lumină de stea străjuiesc Palatul din Valea Ruinelor unui Surâs…
Iubiri zdrenţuite îşi târâie paşii printre mărăcini ce înghit cu nesaţ colbul prin care şi-au purtat cândva paşii sprinteni.
Fluturi schiopătează sprijinindu-se în cioturi de zbor.
Zările sunt întunecate, furtuni de-amintiri le adapă cu nori.
Pereţii-s mânjiţi cu nopţi de-aşteptare.
Închide ochii, se-aud tropote de vise din depărtări …

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Pastel

  1. siloxy spune:

    fain! imi place, de la realitate la tropotele viselor, chiar daca speranta e reala! spor la scris si la viata!

    Apreciază

  2. melanietoulouse spune:

    tulburatoar, bulversant, visceral pastel… mi-am tradus versurile tale-n gând si mi-au reamintit de Baudelaire… multumesc pentru clipele de emotie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s