Îngerii-şi îmbrăţişează propriul zbor între aripi.
Vântul împrăştie cu indiferenţă în văzduh ultimul parfum de tei înflorit.
Timpul clădeşte în urma noastră răbdător alte veşnicii şi-apoi le încuie meticulos în clepsidre până când va veni vremea lor.
Destinul şi-a spart ochelarii şi lipeşte etichete pe sentimente catalogându-le incorect.
Semaforul s-a blocat pe sens interzis şi toate iubirile traversează neregulamentar.
E tot mai scumpă iubirea. Cheltuim nopţi înstelate şi curcubeie până când ne rămân din inimi doar teci uscate bune de făcut ceai cu care să aşteptăm sfârşitul.
Pământul îmi fuge de sub picioare. Am defrişat toate amintirile ce-l împădureau şi-acum alunecăm împreună.
Închid ochii. Mi-e mai bine aşa. Mi se perindă sub pleoape toate visele noastre, grăbite. Nu-mi spune niciunul încotro se îndreaptă, îşi fac semne pecetluindu-şi cu aratătorul buze livide.
Doarme oraşul. Din timp in timp fulgerător câte-o lumină oarbă străluceşte fugar.
Aud tăceri galopându-mi răzvrătite prin piept.
Adoarme-mă înainte de-a începe să-ţi aduni paşii. Nu vreau să aud uşile Universului cum se trântesc.
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
@”Nu vreau să aud uşile Universului cum se trântesc…” – chiar daca se-nchid, steaua-ti vesnic luminoasa te va ghida, iar imaginatia te va conduce spre alte galaxii… tot înainte, doar asa vom reusi sa ne creem propriul univers, fara ziduri triste, numai cu porti deschise… 🙂
ApreciazăApreciază
Se-ntampla uneori sa batem pasul pe loc. Alteori drumul se înfundă şi trebuie să ne întoarcem la rascruce…
ApreciazăApreciază
mi-ai inspirat acest text… multumesc!
http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/06/19/vis-dans-le-present-et-avance-vers-lavenir-proche/
ApreciazăApreciază
Eu iti multumesc, Melanie!
Te imbrăţişez!
ApreciazăApreciază