Murmur

Drumul a mers mai departe când paşii mei s-au oprit, urmele nu mai sunt presărate cu rouă de vise de când din Palatul Iubirii zeii m-au izgonit.
Am aruncat cu clepsidre în urmă galopând prin diformitatea oglinzilor care mă cuprindeau nemilos cu priviri lacome înceţoşaţe de rătăciri să-mi sting lacrima în flăcările ochilor tăi dar încremeniseşi în bezna dureroasă a nopţilor de-aşteptare.
Pagina îngerilor s-a întors şi m-a încuiat în risipirile norilor şi într-o neînţeleasă încrâncenare.
Întind mâna prin fereastra cenuşie rugând soarele să-ţi aşeze în palmă călător, sufletul meu, zâmbesc şi oglinda prin care privesc mă transformă în lacrimă mângâind cald, obrazul tău.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Murmur

  1. melanie spune:

    mi-au placut clepsidrele din totdeauna… cred ca tu ai sufletu’-n palma, Fraga-draga…
    “Sunt asemenea nisipului clepsidrei care poate fi timp numai în cădere.”(Ana Blandiana – Conditie)
    – – –
    http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/01/07/mon-sablier-est-bleu-royal/

    Apreciază

  2. Felicitări! Blogul tău a fost nominalizat pentru ” A Bouquet Of Three Awards”, premiu simbolic pentru activitatea în blogosferă. Pentru detalii intră aici:
    http://pupiledepisica.wordpress.com/
    Cu drag,
    Evelina.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s