Mireasa ploii

Uneori îţi simt căldura palmei alintându-mi obrazul şi privirea străbătându-mă până în străfundurile gândurilor făcând pace între ele. Atunci închid ochii şi te las să mă cutreieri în voie până-n cel mai adânc ascunziş al inimii. Ştiu că acolo îţi place să moţăi uneori, în amiezile fierbinţi, visând ploi ropotind pe acoperişul viselor noastre.
Nu plâng, stau la mijloc de drum chemând ploaia, lăsând timpul să treacă indiferent pe lângă mine. Port în braţe un mănunchi de clipe neîntâmplate legate cu totdeauna dor. Începe să plouă mărunt, liniştit, şi funii mătăsoase şi calde împletesc drum spre Rai iubirii noastre.
Stau la mijloc de drum şi las ploaia să mă îmbrăţişeze…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mireasa ploii

  1. Daniela spune:

    Foarte sensibil, scumpa, recunosc, m-am lasat cuprinsa si eu de frumoasa visare a cuvintelor tale, deosebit e totul, as putea spune!

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Bine-ai venit în lumea viselor, Daniela!

    Apreciază

  3. Pingback: Despre nume, într-o zi onomastică. | Gară pentru doi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s