scrie-mă

rătăceam cu ochii închiși pe cărări neștiute, îmi scriam viața domol, punând virgulă când mă împiedicam de câte-o întâmplare, ca o respirație de-un sughiț … drumul părea drept, paralel cu fericirea despre care auzisem dar pe care obosisem să o tot aștept, nu mă opream la răspântii, colbul părea orișiunde la fel … nimeni nu ascunsese strălucire de astre în el…
și-apoi ai apărut … o rază de lumină furișata în atât de mult întuneric, la răscruce de vieți, pe jumătate trăite, să-mi subliniezi cu roșul unui sărut fraza neterminată în care fără să înțeleg, m-am transformat…
de-atunci veneai când și când, la crăpatul zorilor… eu adormită, tu trasând zorii pe cer, scriind ușor aplecat, ca o mângâiere, numele meu…
încet încet ne-am schimbat trupurile în două cuvinte ca să ne putem în întregime iubi… încă mai zăresc la amurgul stelelor, când sărut cerul sfidând toate paralelismele lumii, ca un surâs îngeresc, acel te iubesc…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la scrie-mă

  1. melanie spune:

    acel „te iubesc” rostit din si cu toata fiinta (va) dainui doar cu „dovezi concrete”…

    Apreciază

    • fatadefragi spune:

      Melanie, aici mă rup din înfierarea realităţii…calcând pe tărâmul sfânt al sufletelor, îmi las bocancii concretului la uşa… nu vreau să las urme care dor …

      Apreciază

      • melanie spune:

        îmi pare rau daca te-am contrariat, cred ca m-am exprimat „ambiguu” despre „concret”, gândindu-ma la o fraza celebra:”Il n’y a pas d’amour, il n’y a que des preuves d’amour…” – „Iubirea nu exista, ci doar dovezi de iubire…”(Pierre Reverdy)
        – – –
        Cât despre „bocanci”, n-am avut decât de ski(„clapari”?)…

        Apreciază

      • fatadefragi spune:

        Cu siguranta Pierre Reverdy avea dreptate si fireste si tu, Melanie.
        Eu ma refeream la acea iubire care te sufoca, pe care o simti curgandu-ti prin vene fara sa o atingi, pe care nu ti-o poti scoate din minte 24 de ore din 24, acea iubire care te face sa atingi Absolutul, dupa care nimic nu mai este la fel. La urma urmelor, iubirea-iluzie…
        In alta ordine de idei, nu mi-a trecut niciodata prin minte ca ai putea folosi bocancii in alt scop decat pentru a pasi pe pamant (scrie in stele).
        Imbratisari din departari!

        Apreciază

  2. Iunonna spune:

    Superb

    Apreciază

  3. aurescu spune:

    Virgule utopice, la tot pasul in viata noastra. Pe ici, pe colo cate un „te iubesc” efemer. Zorile se organizeaza intr-o bucla infinita, iar utopia in care ne zbatem se termina la apus.🙂 Superb.

    Apreciază

  4. fatadefragi spune:

    Efemeritatea lui „te iubesc” trasează pe suflet spirale către infinitul din noi, singurul pe care il putem atinge.
    Mulţumesc pentru trecere şi pentru cuvintele frumoase!

    Apreciază

  5. diamaantina spune:

    Centru semantic al dragostei, teiubescul. Fragoste, dragostea fetei de fragi, uite un cuvânt pe care l-am născocit anume pentru tine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s