Te-am strigat

fatadefragi

Te-am strigat… abandonata in Regatul Ratacirii, cu toata puterea gandurilor mele te-am strigat… Nici moartea n-ar fi putut sa incuie strigatul tacerilor mele in intunericul sau, pentru ca intunericul din care te strigam era mult mai adanc, acolo m-au aruncat ultimele tale cuvinte si numai ele mi-ar fi putut obtine gratierea rostirii…
Te-am strigat… privind ingrozita cum alaiuri intregi se pregateau sa rastoarne peste ravasirile noastre carute incarcate cu flori si cum pocale de-argint se pregateau sa primeasca sfarsitul inspumat al otravei ultimului cuvant nerostit…
Te-am strigat, incercand sa opresc urletul asurzitor al trambitelor ce se pregateau sa vesteasca sfarsitul…te-am strigat punand mutenia in gurile celor ce-si hohoteau fericirea neinteles, te-am strigat acoperind sunetul alamurilor si intepenind picioarele celor ce dantuiau veselindu-se salbatic…
Te-am strigat, cuib ratacit al viselor mele… calatorind tacut, cu spinii urii adanc infipti in sufletul insangerat, te-am zarit venind fluturand flamura ingaduintei si atunci am stiut…

Vezi articol original 109 cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s