Drumul spre curcubeu

Ai uitat să aprinzi stelele și cerul, neîndurător, le-a renegat… îngerii umblă bezmetici prin vântoasele viselor înganand amintiri… nu mai este lumină dar nici întunericul nu vrea să mă cuprindă …poveștile nu mai știu să adoarmă, și-au împreunat mâinile a rugă așteptându-ți întoarcerea…
Șchiopătez prin lumea asta, calc peste gânduri ciobite…nu-i locul meu aici.
Vino, te-aștept cu tâmpla sprijinită de-un nor… cred că plouă…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Drumul spre curcubeu

  1. melanie zice:

    îti doresc sa-ti regasesti curcubeul care sa-ti lumineze inima si sa-ti umple sufletul de culorile sale unice, calde, optimiste…

    Apreciază

  2. fatadefragi zice:

    Multumesc, Melanie! Intr-adevar, asociez curcubeul cu iscalitura fericirii pe sufletele incercanate.
    Imbratisari din departari!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s