întomnare

sălcii îşi poartă despletite bocetele încărunţite în vânt
prin grădini vara îngenunchează împovărată de nori cenuşii
se ridică, păşeşte prin ciulini cu privirea-n pământ
o petrec foşnindu-şi podoaba întristat câţiva plopi castanii

te aşezi pe o bancă, închizi ochii sprijinindu-ţi tâmpla de cer
păsări îşi adună sub aripi cioburi de senin impregnate cu zbor
îţi aprinzi o ţigară şi arzi amintiri ruginii cu parfum de mister
scrumul desenează pe asfalt paşi de fecioară cotropită de dor

striveşti ţigara, timpul se scurge printr-o firidă către nicăieri
cerul mi s-a lipit de palme rugându-mă să încerc să-l cârpesc
mi-e prea târziu, au început să îmi crească aripi de nori…
sunt fumul viselor, răsar din ochii tăi şi în apa lor sfârşesc

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s