umbriri

hai nu mai spunem nimic astazi despre tristeţi
s-a cuibărit deja în mine bocetul frunzelor după verde
sa vorbim despre cerul care ne stă totdeauna la picioare
ori despre vreme, despre orice altceva dar nu despre toamnă
nu ştiu de ce dar mă doare locul de unde ar fi trebuit să pornească umbra împreunării mâinilor noastre,
mă dor deschiderile repetate ale gurii pronunţând muţenia cu care-mi înghit propriul ţipăt care  în loc să se aşeze pe cer sub umbra cuvintelor  mi se împlântă în suflet ascuţit, ca un pumnal mânuit abil de-o mână neştiută… 
nu mai chema tăcerile să se aşeze cuminţi între noi,  au mai fost şi-altadată, nu ştiu să mă vindece de reumatismul iubirii 
cuvintele nerostite mă bântuie, se târăsc prin cotloane de umbre căutându-şi zadarnic un trup
amintirile fabrică bocanci cu care să baleteze printre măşti fără să-şi mânjească tălpile cu minciună

tu mă iubeai matematic, măsurai cu exactitate drumul de la noi până la infinit, împărţeai timpul la doi şi-mi strecurai câteva secunde în plus mie,  cât să îmi ajungă pentru un sărut pe care-l păstram cu sfinţenie-n palmă
tu mă iubeai matematic, calculat, fără irosiri inutile
eu lipsisem la Teoria Iubirii şi zburam în fiece zi între cele doua capete ale iubirii măsurate de tine
uneori jucam şotron  printre nori şi-ţi aduceam câte-un înger la masă pentru că întotdeauna pierdeam
tu mă iubeai matematic
mie nu-mi plăcea teoria dar atât de mult te iubeam…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la umbriri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s