-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
Arhive lunare: septembrie 2013
frunze de suflet
de fiecare dată când pleci închid ochii minţindu-mă că priveşti înapoi nu te strig, simt doar cum muţenia sugrumă încet toată iubirea din noi îmi plec genunchii pământului şi amintirile sub tâmpla mea se răscoală plecările tale înlăcrimează uitată în sertarul cu duminici, nescrisă, o coală mi-este frig… aprinde toamna asta cu un sărut şi las-o să ardă în mine mocnit frânge câteva vreascuri de fericire păstrate în colţul lui „ce mult te-am iubit” adapă-mi cu ele setea jarului cuvintelor îngropate-n cenuşă mult prea curând îmbrăţişează-mă cu dorul de cerneală al paginii care imaculată piere arzând am absentat prea mult din fericire dar ca acum nicicand n-am fost străini hai s-amânăm sfarsitu-acesta sumbru … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
6 comentarii
cad tăceri arămii
zorii se intorc răniţi dinspre noapte, sub pleoapele-nchise amintirile gonesc temătoare înecând ziua în cenuşă de vise insomniacii cu prea multe sentimente tatuate peste cuvinte se sinucid aruncând în vâltoarea zilei închipuiri neîngăduite mă-mpotrivesc toamnei călcând prin jarul ei cu … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Etichetat arămiu, cuvinte, taceri, toamna, uitare, vise, zori răniţi
6 comentarii
de vei veni să ma trezeşti cu un sărut
dorm…cu tampla sprijinită de toamnă încep şi eu s-arămesc…sub pleoapele închise drumuri rătăcite isi perinda colbul invâltorat în furtuni de „te iubesc” … mi-am adunat stelele-n poală şi cerul il tin strâns ascuns între palme-ngheţate trezeşte-mă cu un sărut, o … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
6 comentarii
dor de ingeri
astăzi dau drumuri pe nimic, mie nu îmi mai sunt de folos eu am văzut cum ploua toamna asta peste aripi de fluturi am văzut cum amurgul se scurgea peste zare neputincios pe când invoca cerului senin pentru zbor și … Continuă lectura
când dau tristeţile-n pârg
eu mi te port încă fragedă-n suflet, lumină încercănata de stea chiar dacă toamna își lasă povara cu duminici arămite în poarta mea chiar de copaci osteniți cu pleoapele strânse învelesc în foșnet pământul îmi e încă dor de iubire, … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Etichetat ciuntire, cuvinte, flori de camp clepsidre, goi, incercanata, lumina, tristeti
Lasă un comentariu