La capat de cer

Sfârșitul se-apropie, ne pipăie iubirea cu degete reci, înghețate,
îi e chipul bolnav și râsul îi hohotește tunând aspru a moarte
Streșini bocesc, crengi se apleacă supuse după un ritual neștiut
Vântul împrăștie frunze ai căror muguri pe-amândoi cândva ne-au durut

Am urme de tine pretutindeni, în suflet, pe amurguri, în vise,
Mi se zbat ploi sub pleoapele strânse, cu lacăt de gene închise
Port în ochi curcubeul transformat de-o minciună în cenușă
Cu degetul pe trăgaci ne așteaptă Sfârșitul Iubirii la ușă

Oglinzi speriate și-acoperă luciul cu chipuri învelite în amintiri
Văd muguri de stele și cerul născând din poveri de cuvinte, iubiri
Stoluri de fluturi risipesc foșnet de lan copt alintat cu săruturi de maci
Iubite, ne-așteaptă Sfârșitul la ușă cu degetul încleștat pe trăgaci…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la La capat de cer

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s