străina

pe mine nu mă mai întâmpină teii împrejmuindu-mă cu dulce parfum,
nu-mi mai foșnesc plopii cu mâțișori atârnați, la fereastra din drum
nu mă mai îmbie cireșii cu sărutări bune de agățat șoptiri la ureche,
nici vântul nu mai vrea să-i fie pletele mele nebune în joacă pereche
pe mine frunzele m-au scris în cădere cu zboruri ce-au pierit nefiresc
mi se spune străina, sunt amnezică, doar pe tine in vise mi te-amintesc
nu mai știu cum mă cheamă, am străbătut labirinturi căutând cuvântul perfect
ți-am auzit chemarea cand tocmisem pentru un castel de tăceri, arhitect
pe mine nu mă mai recunoaște pământul când pășesc… străină mă cheamă…
întoarce-mă anotimp de-nfloriri într-un Rai de care să nu-mi fie teamă

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la străina

  1. Pingback: Ție, străină | Souvenir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s