nopți fără nume

nu mai adorm demult cu tine-n gând
dar uneori mi se răscoală-n vene
fiori străini și mă trezesc arzând
și-mi este dor să te îmbrățișez, străine

demult nu mai adorm cu tine-n gând
mi-am interzis să te visez o veșnicie
am vrut pe-o noapte liniștită să te vând
dar dorul mi te-a-mprejmuit cu strășnicie

cu tine-n gând demult nu mai adorm
însă poveștile scâncesc la poarta nopții
mă doare bezna și mă arde, nu am somn,
hălăduiesc ca o proscrisă a sorții

nu mai adorm cu tine-n gând demult
pereții nopții stau să cadă peste stele
străină sunt de al viselor tumult
însă îmi este dor, atât de dor de ele…