spune-mi, când îți e dor, atât de dor încât trebuie să mă inventezi din cuvinte
din ce vise m-aduni, câte pagini fosnesti așteptând să-ți aducă de mine aminte?
ce plămadă frămânți între gânduri, ce descântec neștiut rostești murmurat
cum îndupleci cerul să-mi cânte cu izbucniri de senin că nu m-ai uitat?
când nicio zi nu mai răsare verde în mine, cum mă găsești în miezul florii de cais?
… când mi-a fost dor, cu mâțișorii plopului din vale pe scoarța teiului ți-am scris
și am știut că-n noaptea-n care anarhic, stele cuprinse de-ntristare se vor răzvrăti,
o să ghicesc, iubite, în focul gurii tale, izbăvitoare, sămânța nesfârșitei poezii.
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
Am citit de trei ori şi nu mă satur… mai citesc o dată.
ApreciazăApreciază
De trei ori si-nca o data multumescu-ti, draga fata!
ApreciazăApreciază
🙂 frumos si punct 🙂
ApreciazăApreciază
Dupa acest punct se cuvine un „multumesc” 🙂
ApreciazăApreciază
cu placere 🙂
ApreciazăApreciază
Atat de scurt si concis :-). Imi place ca spui tot si umpli postarea cu emotii
ApreciazăApreciază
Parca la tine am citit un articol referitor la importanta marimii 🙂
In alta ordine de idei, iti multumesc, Ari, intotdeauna am considerat ca sentimentele depasesc bariera cuvintelor astfel incat multe dintre ele se strecoara printre randuri si ajung uneori chiar in sufletul celui care le citeste. Cand se intampla asta eu sunt fericita.
ApreciazăApreciază
vantul scutura cenusa gandurilor agatate intre ramurile pomilor prea inalti intr-o noapte alba fara stele. luna sta si ea ascunsa in umbra norilor plumburii ce-si varsa amarul obiditi de dorul linistii de altadata. si atunci,eu, de la cumpana ferestrei, mie ce-mi ramane altceva ma bun de facut decat sa-mi port gandul… catre tine. mi-e dor de toate cate au fost si de toate cele ce puteau sa fie… dar unde, cand si cum… ploaia a sters orice urma….
ApreciazăApreciază
Noapte neagra, stelele scriu povesti in subsolul cerului, vantul alinta copacii invesmantati in verde tanar, maci adormiti saruta in vis lanuri coapte scaldate-n lumina…
Noapte neagra, imbratisand ferestre, case, orase, lumi din care razbate pierdut ecoul neintamplatelor amintiri…
Noapte neagra, infierata in cumpana gandului cu semnul tau…
ApreciazăApreciază