înseninata străină

Nici nu știu când s-a înnoptat… m-am uitat înfășurată-n tăceri la fereastră… amintirea unui amurg pătează încă cerul în depărtări. Cred că au ațipit și anotimpurile… pesemne atunci te-ai strecurat printre ele lăsându-mi mâna să cadă în gol, ca un zbor săgetat de pasăre călătoare…

Orașul respiră greoi, ostenit… în întunericul spart de palide felinare sălcii foșnesc povesti… se-aud pași grăbiți… miroase a parfum de bărbat și a fum de țigară… undeva, îndărătul unei ferestre, înfășurată-n tăceri, o femeie așteaptă să-l împărtășească cu mângâieri… rămâne parfumul… țigara se stinge sub talpa grăbită… se-aude oftatul și tăcerea aruncată pe podea de-un sărut…

Ard în palmă tăceri și le suflu cenușa în zări…intru în casă…liniștea se târăște că un șarpe în urma mea, infruptandu-se hulpav din vise amorțite…
O să dorm acum. Sărută-mă spre răsărit, cand vor porni cocorii, vreau să simt pulsul seninului prin vene.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s