Nicio frunza nu moare la fel

Fluturii nopții încătușează amurgul… Copacii își strâng frunzele cu înfrigurare la piept ca pe-o pecete, să le poată gândi când nu vor mai putea să foșnească…
Acum le iubesc cel mai mult, în nopțile acestea în care se pregătesc în taină să fugă, amante ale vântului tomnatic, pătrunse de dorul mugurilor… de dorul de-acasă… Se dăruiesc beznei, îmbujorate, frunze scrise cu săruturi…

Se moare ușor toamna dar vezi?… eu port sub pleoape încă seninul și două drumuri desenate în palmă… roșesc în mine amurguri întinzându-și umbrele să iubească, zâmbesc stele așezându-mi-se s-adoarmă în poală, am întemnițat în mine vântul rebel…
Vezi?… toamna nicio frunză nu moare la fel…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Nicio frunza nu moare la fel

  1. Drugwash spune:

    Dar frunzele nu mor… ele se redefinesc, metamorfic, făcînd dragoste cu Timpul pînă ce vor renaşte în mugurii Primăverii…

    Apreciază

  2. Camelia spune:

    Ei da, în acele amurguri cardinale trebuie să cauţi răsărituri la fel, niciodată aidoma.

    Apreciază

  3. Camelia spune:

    Râmâi îndrăgostită de verde, culoarea care nu cere nimic, doar aşteaptă.

    Apreciază

  4. fatadefragi spune:

    … si noi ca frunzele, Camelia… Multumesc pentru remember.

    Apreciază

  5. mcooper801 spune:

    foarte adevarat….depinde unde sunt asezate, la fel si oamenii….frumoasa ideea cu frunzele toamna…seara faina

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s