Arhive lunare: octombrie 2014

ce toamnă bolnavă… îmbujorate de febră frunzele delirează în zborul lor… poartă aripi de îngeri și se-naltă spre cer din nor în nor… dar toamna aceasta șchioapătă, zborul i se zbate în trupul rănit… a învățat să iubească silabisind de … Continuă lectura →

bat clopote… strigă cuvinte, se-mpiedica gânduri ce-aleargă grăbite, culorile pier strivite de asfalt… pe trotuare șchioapătă amintiri de-un alb-negru rănit, experții analizează sintactic iubirea, o despart în fraze, în propoziții atent ticluite, îi caută miezul să-l disece în silabe sterpe, … Continuă lectura →

Târâi după mine un curcubeu ruginit Se trântesc porțile cerului în urma mea Prin gaura cheii mă urmărește un ochi ciacâr Îngerii te-au ales fără să tragă la sorți Firește, aveau dreptate, erai purtător de aripi, Uneori mi le împrumutai … Continuă lectura →