Lut

Târâi după mine un curcubeu ruginit
Se trântesc porțile cerului în urma mea
Prin gaura cheii mă urmărește un ochi ciacâr

Îngerii te-au ales fără să tragă la sorți
Firește, aveau dreptate, erai purtător de aripi,
Uneori mi le împrumutai și mie
Dar n-am știut vreodată cu adevărat să zbor
Când în sfârșit au înțeles că sunt o intrusă
Mi-au cerut aripile la control
Aveam doar niște cioturi,
Atât apucasem să mă molipsesc îmbrățișându-te

Dincoace noroiul îmi cuprinde gleznele
Plouă îndoliat, port sub tample un curcubeu de hartie
Și un gol cuibărit în orice cuvânt

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Lut

  1. Irina spune:

    Oh, atat de frumos ca doare… Ca orice curcubeu.

    Apreciază

  2. Drugwash spune:

    În lut topit, o inimă fierbinte
    S-a cufundat,
    Dorind să se piardă
    Sau să fie cîştigată.
    Curcubeul e imun –
    Rugina e doar pe pleoapele lăsate…
    Deschide aripile,
    Îngerii de ceară nu se pun
    Nici la socoteală
    Nici împotrivă!
    Cuvînt!

    Apreciază

    • fatadefragi spune:

      Tin vantul de mana si am ploi prinse-n plete
      Un vis ruginit mi-e pe pleoape pecete
      Stiu cotloanele Cerului, m-am jucat de-a Lumina
      De mana cu ingerii, in amurg, am tras cortina…

      Apreciază

      • Drugwash spune:

        O pereche de mîini,
        Mult prea ocupate
        Cu vîntul, cu îngerii,
        Cu durerile lumii toate.
        Cortina-i căzută
        ‘Ntre lumi diferite;
        De ambele părţi
        Sînt inimi rănite.

        Apreciază

      • fatadefragi spune:

        intre lumile-acestea doar zborul razbate
        din el s-au nascut curcubeie si viata, nu moarte
        maini care-au strans in palma saruturi cortina o lasa
        dar ambele inimi poarta-n ele o farama de altfel acasa

        Apreciază

      • Drugwash spune:

        Amintire rămasă
        Pe raftul de sus
        Cînd totul, Prezentul,
        E dus…
        😦

        Apreciază

      • fatadefragi spune:

        amintire pastrata cu sfintenie in sertarul cu duminici aurite…

        Apreciază

      • Drugwash spune:

        Dar ce i se alătură amintirii? Doar regretele? Sau poate indiferenţa, nepăsarea… Sau teama unui prezent-viitor mai viu, mai puternic, creator al unei noi amintiri…?😉

        Apreciază

      • fatadefragi spune:

        Momentele pretioase sunt incompatibile cu indiferenta si nepasarea iar temerile fac parte din latura noastra umana. Rareori avem impresia ca atingem Absolutul dar cand se intampla ne dorim sa oprim clipa in loc. Numai ca Timpul nu face statie in orice halta…

        Apreciază

      • Drugwash spune:

        Fericirea Absolutului nu-i o haltă oarecare, e o Gară Mare, de obicei cap de linie. Dacă Timpul nu opreşte nicăieri, niciodată, atunci singura noastră şansă de A Fi din nou şi din nou e de a ne construi alte şi alte Gări Mari… Fiindcă acelea din amintire se estompează şi se micşorează precum trenuleţul electric din visele copilăriei care pe atunci era imens şi magic iar acum e doar o chinezărie de doi lei.

        Apreciază

      • fatadefragi spune:

        Poate ca uneori suntem prea mici pentru maretia acelor gari…

        Apreciază

      • Drugwash spune:

        Poate că cineva parşiv ne-a montat prin casă oglinzi deformante care ne arată mai mici decît sîntem în realitate… Aşa că de ce să nu încercăm, să vedem dacă Gara aceea măreaţă nu se va bucura cumva de prezenţa noastră aparent minoră…😉

        Apreciază

      • fatadefragi spune:

        🙂 cine poate sti ce fac nazdravanii de spiridusi cand nu suntem pe-acasa…
        Uite, acum imi pun cu insistenta in fata un orologiu care a batut demuuult miezul noptii. Asa ca ma inclin in fata Domniei Tale si o sa ma refugiez in lumea viselor. Iti doresc noapte buna si zile insorite!

        Apreciază

      • Drugwash spune:

        Ca un gentleman ce sînt (uneori, cînd mă aflu sub efectul „antibioticului” lichid), mă înclin la rîndu-mi, mulţumindu-ţi pentru urări şi întorcîndu-le cu drag.🙂

        Şi las’ că de spiriduşi am eu grijă, mama lor de hoţomani…!😛😆

        Apreciază

  3. Camelia spune:

    Dacă ai şti tu ce aripi pot creşte din cioturile unor visuri şoldite, mai cu seamă după ce învăţăm să nu avem iluzia zborului, tărâind după noi un fier mort ce s-a vrut cândva cheie pentru uşa unui curcubeu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s