Atat

Atat imi lipsesti: cat sa pot respira pacea cuvintelor din linistea ta
Cat sa-mi pot aminti de ce dupa noapte se naste o noua zi
Imi lipsesti dinspre vise, dinspre nori, dinspre soapte,
Imi lipsesti, adunare cand totul in jur de rostul cuvantului brutal ma desparte,
Atat imi lipsesti: cat s-ascult melodia din sufletul meu.
Stiu… drumul intoarcerii e greu, tot mai greu si absentele incep sa fie parte din noi
Zapezile de-altadata s-au schimbat, ostenite de alb, in noroi,
Si-mi lipsesti cat sa faci ordine-n prapadul din jur
Ma ingrop in cenusa cuvintelor, sa le-nvii te conjur
Atat imi lipsesti: cat sa pot accepta minciuna ca dupa intuneric se naste lumina,
Ca dupa ploi nesfarsite cerul zambeste imbujorat
Cat un curcubeu imi lipsesti, cat o mangaiere divina binecuvantand un pacat nevinovat.