Atat imi lipsesti: cat sa pot respira pacea cuvintelor din linistea ta
Cat sa-mi pot aminti de ce dupa noapte se naste o noua zi
Imi lipsesti dinspre vise, dinspre nori, dinspre soapte,
Imi lipsesti, adunare cand totul in jur de rostul cuvantului brutal ma desparte,
Atat imi lipsesti: cat s-ascult melodia din sufletul meu.
Stiu… drumul intoarcerii e greu, tot mai greu si absentele incep sa fie parte din noi
Zapezile de-altadata s-au schimbat, ostenite de alb, in noroi,
Si-mi lipsesti cat sa faci ordine-n prapadul din jur
Ma ingrop in cenusa cuvintelor, sa le-nvii te conjur
Atat imi lipsesti: cat sa pot accepta minciuna ca dupa intuneric se naste lumina,
Ca dupa ploi nesfarsite cerul zambeste imbujorat
Cat un curcubeu imi lipsesti, cat o mangaiere divina binecuvantand un pacat nevinovat.
-
Arhive
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
Poezia ta mi-a amintit de aceasta melodie…Frumoase versurile tale, curg lin , ma transpun intr-o lume minunata mereu…si eu, ca si tine , iubesc speranta si frumosul din cuvinte…
ApreciazăApreciază
Lumea cuvintelor este una minunata mereu…
Ma bucura trecerea si aprecierile tale, iti multumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: Atât de prea puțin ! | Souvenir
Ha! Pacat nevinovat! Reusita asocierea asta… imposibila. Dupa parerea mea astea-s sclipirile care deosebesc poetul, de versificator 😉
ApreciazăApreciază
Oh, Papa, pe Taramul Feteidefragi sclipirea vine de la licuricii care le fac stelelor cu ochiul cand privesc spre pamant amagindu-se ca sunt din aceeasi plamada.
Ma bucura trecerea Domniei Tale, bun venit!
ApreciazăApreciază
Draga Fata de Fragi , nu stiu cine esti , nu stiu unde esti , nu stiu nici macar daca existi . Ce stiu cu siguranta , este ca imi place foarte mult ceea ce scrii . Am postat de-a lungul timpului , pe contul meu de facebook ( https://www.facebook.com/cristinel.dohatcu ) , foarte multe dintre scrierile tale , mentionand evident sursa . Nici nu stii cata lume apreciaza ceea ce scrii !!! Sunt oameni care la randul lor scriu dar de fiecare data cand postez ceva scris de tine , abia asteapta sa citeasca ! As vrea , am vrea toti sa te cunoastem mai bine . Am incercat sa recit acesta minunata poezie ” Atat ” . Nu stiu daca am reusit sa redau excat ceea ce ai vrut tu sa transmiti dar am incercat sa fiu pe-aproape .
ApreciazăApreciază
Cavalere,
Ma onoreaza cuvintele Domniei Voastre si faptul ca va aplecati asupra modestelor mele randuri cu atata migala impartasindu-le celor apropiati.
Ati patruns deja in lumea mea citindu-mi randurile.
N-as putea spune mai mult decat scriu despre Fata de fragi. Ea se afla in sufletul meu dintotdeauna dar am descoperit-o, printr-o intamplare fericita, in urma cu cativa ani. Povestea ei este scrisa aici. Cuprinde framantarile unei persoane banale izvorate din imbratisarea Cuvintelor filtrate adeseori prin lumina Lunii.
Va multumesc din suflet pentru darul neasteptat, il voi pastra la loc de cinste!
Cu pretuire,
Fata de fragi.
ApreciazăApreciază
Minunatele tale cuvinte , m-au coplesit . Eu , iti multumesc pentru ca ma lasi sa descopar in continuare Fata de fragi din sufletul tau . Sunt un …cavaler batran care isi gaseste alinare in randurile scrise de tine cu atata maiestrie . Citindu-ti scrierile , vad cu ochii mintii imaginile pe care tu , prin minunata combinare a cuvintelor , le transmiti . Nu stapanesc prea bine arta slovelor , insa citindu-te ma simt inspirat sa rostesc cu voce tare ceea ce tu scrii . Incep sa citesc in gand o poezie scrisa de tine si ma trezesc ca o continui cu voce tare . Eu ma exprim prin muzica , cantand si rareori incercand sa ” inventez ” ( n-am scris compun , este prea mult spus pentru cineva care nu are studii muzicale) cate un cantecel . Am prieteni care imbraca ” inventiile ” mele si chiar suna a cantec . In asteptarea unor cuvinte astenute de tine intr-o noua framantare a sufletului Fetei de frag, iti voi darui cu mare drag un cantecel .
Cu neasemuita stima si respect,
Cristinel Dohatcu .
ApreciazăApreciază
Cantecul chitarei este tot o rostire a sufletului. O pasiune care nu-i la indemana oricui.
Multumesc.
.
ApreciazăApreciază