e-aproape moarte…
e pasul tulbure prin glodul
drumului ce ne desparte
de aceea am ales cerul
am făcut pact cu toate astrele lui
să mă strecoare într-o bătaie a inimii tale
când privești un amurg
sau când asculți un cântec de jale
port în mine amănuntele unui dulce păcat
și anotimpul nostru neîntinat
e-aproape vis, brodat c-un pic de amăgire
strecurată printre gene întredeschise
e stralucire
aproape tăcere
și mai e un pic nebunie
în cum vrei să tac
știu, noi am fabricat nebunia
pe cand croiam aripi
din zborul iubirii
aș putea să-ți spun că aș veni
că mi-aș lăsa capul pe pieptul tău
și aș asculta zumzetul cuvintelor
dinaintea începutului
aș tresări auzind
cum se formează din vâltoarea lor
numele meu
și-atunci te-aș săruta nesfârșit
să nu apuci să-l rostești
să mă porți în tine la infinit…
n-o să-i cer zborului iertare
ți-aș mângâia tâmplele sub care
gândul de mine adeseori s-a zbătut
aș putea să-ți vorbesc despre mine
despre cât m-a durut
să fie-aproape moarte în sufletul meu
să-mi fie pasul tulbure
călcând prin cer
apăsat
căutând urmele unui zeu
cu numele tau
fatadefragi 
SPLENDID, ca de-obicei… MULTUMESC, Fraguta! ❤ mi-ai reamintit de Ion Minulescu, poetu'-mi iubit si preferat din anii de liceu… volumu'-i "Într-un bazar sentimental" mi-e adesea pe birou sau pe noptiera… 🙂
* * *
"Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…"("Celei care pleaca…")
ApreciazăApreciază
Eu iti multumesc, Melanie! Sunt fericita sa te stiu aproape de gandurile mele!
ApreciazăApreciază
Nu ma cunosti si de aceea-ti spun ca eu nu sunt un „yes” man si nici nu fac complimente gratuite, de dragul de-a le face sau pentru ca dau bine la public, asa ca:
mi-a placut poezia in ansamblul ei, dar as avea doua comentarii.
„pe când ne iubeam
pe când fără aripi
peste lume călătoream”
nu stiu cum, dar imi suna a manea si e in totala discordanta cu restul poeziei, care dupa cum spuneam, suna superb.
O a doua observatie ar fi folosirea termenului „amagire” care , desi poate reprezenta o realitate, mi se pare ca anuleaza farmecul celorlalte trairi. Sare-n ochi, cum s-ar spune. Cel putin mie mi-a sarit 😆
In rest, compozitia e foarte misto!
ApreciazăApreciază
Departe de mine gandul de-a arunca cititorilor cu sare-n ochi, Papa :).
Am scris despre amagiri stralucinde, care imbogatesc sufletul si-i dau acel plus de traire pe care realitatea nu l-ar putea oferi.
Asupra acelui „refren” ma voi intoarce, chiar nu-mi place ideea de a suna a tanguire manelistica. Se pare ca un ochi obiectiv vede lucrurile mai limpede.
Iti multumesc pentru comentariu si onestitatea lui.
ApreciazăApreciază
Iar eu iti multumesc pentru ca nu mi-ai luat-o in nume de rau, cu atit mai mult cu cit observ o schimbare in … foarte bine 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reblogged this on fata noptii and commented:
și-atunci te-aș săruta nesfârșit
să nu apuci să-l rostești
să mă porți în tine la infinit…
n-o să-i cer zborului iertare
ți-aș mângâia tâmplele sub care
gândul de mine adeseori s-a zbătut
aș putea să-ți vorbesc despre mine
despre cât m-a durut
să fie-aproape moarte în sufletul meu
să-mi fie pasul tulbure
călcând prin cer
apăsat
căutând urmele unui zeu
cu numele tau
ApreciazăApreciat de 1 persoană