primăvară uscată

nu mai știu când mi-e dor… inchid pleoapele strâns și-n mine ard nopți
nopțile-n care trupul meu își căuta rostul în palmele viselor tale
in care freamatul gândurilor înmugurite
sfâșia drumuri nebătute și împărțea prin noi mii de cărări
știu…nu va mai fi primăvară vreodată
nu mai pasc pe pajiștea dragostei, miei
îngenuncheată-n tine îmi va sfârși ultima șoaptă înfierata
lăsând în urmă rostul unei altfel poezii

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la primăvară uscată

  1. maria spune:

    inconfundabilul dom bob

    Apreciază

  2. maria spune:

    domn ….ufff

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s