cea intarziata mereu

Această dragoste goală
sădită în sufletul tău
ca o ciutura însetată
ori ca un ecou
ca un miez de lumină
tivit de-nnoptari,
ca un cuib de înger,
cu ciuntite aripi de dor,
ca parfumul unei flori
strivită de încă sămânţă,
ca o aripă ne-mperecheată
care tânjeşte a zbor,
ca o fărâmă de lut uscat
închipuindu–se zeu…
ca un strigăt de credinţă
înăbuşit sub o palmă de-ateu

atât am de dat,
din asta-s zidită eu,
cea întârziată mereu