Primăvară mereu

Mergeam adeseori sa dorm in cer. Nopțile își deschideau porțile înnegrite si ma lasau sa pășesc pe meleaguri sfințite.
Mirosea a iubire pe fiece cale, mi-era ușor sa ajung pana la visele tale.
M-asteptai totdeauna. Cu o clipa-nainte imi pregăteai o licoare din alese cuvinte. Pentru mine anume porunceai cireșilor sa înflorească. Supunandu-se veseli împodobeau cu albul lor dragostea noastră. Ma lăsam îmbrăcată cu parfum de petale si-ncuiata cu săruturi in visele tale.
Înfiorate, cădeau spre pământ primăveri…

Stii, totdeauna mi-a plăcut să-mi petrec noptile-n cer…