Credință

Sunt steaua răsărită in lacrima- ți fierbinte
De-atata vreme nu-ndrăznește Inaltul să mă ceară
Lutul mi-e Cer, imi strigă noroiul „Ia aminte!”
Desi doar strălucire am fost in călimară
Si de atatea ori ți-am fost rostire,
Si adormit-am stat sub pleoapa ta
Ma incearca-un  dor acut de nemurire
Aș vrea sub vise sa pot iarăși înnopta

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Credință

  1. Pingback: Călimara noastră | Souvenir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s