Ne-ncăruntită primăvară

Se cunoscuseră demult, la o loterie a amintirilor. Lui îi plăcu simplitatea ei împodobită cu maci ce tresăreau la fiece privire pe care i-o arunca. Atât de mult o voia încât a prins-o de mână strecurând-o în buzunarul cu amintiri.
De-atunci se ştiu, se caută, se strigă…
Închiriau pe-un zâmbet stângaci câte o stea. Ea îi tăcea cald în suflet, el strângând-o la piept tăcerile de pe buze însetat îi sorbea.. Îi citea toate învierile gândului şi-apoi, cu-ndrazneala de iederă, prin verdele iubirii-l purta.
Uneori timpul se oprea să-şi tragă suflarea pe steaua cu dor. Le binecuvânta sărutul şi se împărtăşea din tainele lor. Apoi, cu pana strecurată-n a vremii călimară i-a sorocit, nu regi pentru o zi ci pentru totdeauna neincaruntita primavara.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ne-ncăruntită primăvară

  1. Nautilus spune:

    Discret și magnific, felicitări!

    Apreciază

  2. Poteci de dor spune:

    Minunat text! Minunat!

    Apreciază

  3. Rhea spune:

    ” Închiriau pe-un zâmbet stângaci câte o stea. Ea îi tăcea cald în suflet, el strângând-o la piept tăcerile de pe buze însetat îi sorbea.. ”
    Minunate ganduri … minunate cuvinte….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s