Ni se dăruieşte în verde încărunţire
Anotimpul ploii, rodnic în iubire
Mă întorc în locul unde s-au născut
Curcubeul, visul, umbra primului sărut
Prima mângâiere, primul rămas bun,
Dorul, gândul, calea primului suspin
Te găsesc acolo, între gene-ascuns
Tainică-ntrebare fără de răspuns
Ostenit de drumuri lungi până la stele
Vino, îmbrăţişează întoarcerile mele
Si adormi în braţe de flămândă umbră
Sătulă să plece nicicând să ajungă
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Mi-a ajuns direct la suflet! Minunat!
ApreciazăApreciază
Îți multumesc, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Unii sunt în doruri fără să plece, fără să stea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Fara sa plece, fără să stea”… E drumul spre visul meu, acolo e steaua mea.
ApreciazăApreciază