Ecou

Ni se dăruieşte în verde încărunţire
Anotimpul ploii, rodnic în iubire
Mă întorc în locul unde s-au născut
Curcubeul, visul, umbra primului sărut
Prima mângâiere, primul rămas bun,
Dorul, gândul, calea primului suspin
Te găsesc acolo, între gene-ascuns
Tainică-ntrebare fără de răspuns
Ostenit de drumuri lungi până la stele
Vino, îmbrăţişează întoarcerile mele
Si adormi în braţe de flămândă umbră
Sătulă să plece nicicând să ajungă

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ecou

  1. Mi-a ajuns direct la suflet! Minunat!

    Apreciază

  2. diamaantina zice:

    Unii sunt în doruri fără să plece, fără să stea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s