Ecou

Ni se dăruieşte în verde încărunţire
Anotimpul ploii, rodnic în iubire
Mă întorc în locul unde s-au născut
Curcubeul, visul, umbra primului sărut
Prima mângâiere, primul rămas bun,
Dorul, gândul, calea primului suspin
Te găsesc acolo, între gene-ascuns
Tainică-ntrebare fără de răspuns
Ostenit de drumuri lungi până la stele
Vino, îmbrăţişează întoarcerile mele
Si adormi în braţe de flămândă umbră
Sătulă să plece nicicând să ajungă

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ecou

  1. Poteci de dor spune:

    Mi-a ajuns direct la suflet! Minunat!

    Apreciază

  2. diamaantina spune:

    Unii sunt în doruri fără să plece, fără să stea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s