De-aș fi venit in fiecare seară
Din trunchi ciuntit să lăstăresc vioară
Cu foșnet din înmugurire tandră
De-aș fi încolțit in visele-ti, Ciuleandră
Din aripile-mi platoșă să-ți fac
De-o amurgi iubirea să-ți fiu leac
Si, adormind la rădăcina unei nopți
As fi rămas captiva Raiului ce-l porți?
-
Arhive
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
O poezie cât o poveste! Și la fel de frumoasă, cu muguri, lăstari și Rai….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Sunt rânduri închinate nesfârșirii verdelui din noi, indiferent de soare, vânturi, ploi…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E ca un crez ce-am face bine să-l rostim cât mai des.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E ca o poveste fără sfârșit pe care-o purtăm spre infinit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai pus tu această întrebare, pe care mulți n-am știut să o exprimăm!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare dintre noi are modul său de rostire. Important e sa se facă înțeles. Uneori tăcerile vorbesc mai mult decât avalanșe de cuvinte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Top 10 cărţi care mi-au schimbat viaţa | sub soare
Pingback: De-ai fi | Souvenir