Repatriere

Nu-mi trebuie fărâma de lut ascunsa-n tine 
Când stiu ca porți in suflet înfloriri
Din raiul tău ciorchine cu ciorchine
Cules-am gustul dulcii nemuriri
Vezi? Ne  zâmbesc cocorii a plecare
Azi cerul va plăti lutului vamă
Pictată dintr-o simplă întâmplare
Semnez,
O frunză rătăcită-n toamnă

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Repatriere

  1. Poteci de dor spune:

    Te felicit, frunză rătăcită… !

    Apreciază

  2. Mél@nie spune:

    frunza de noiembrie
    umbra-i calda trece
    fara urme…

    pomi dezgoliti
    gândurile curg
    verde-crud…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s