Nu-mi trebuie fărâma de lut ascunsa-n tine
Când stiu ca porți in suflet înfloriri
Din raiul tău ciorchine cu ciorchine
Cules-am gustul dulcii nemuriri
Vezi? Ne zâmbesc cocorii a plecare
Azi cerul va plăti lutului vamă
Pictată dintr-o simplă întâmplare
Semnez,
O frunză rătăcită-n toamnă
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Te felicit, frunză rătăcită… !
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru gândul bun, Potecuță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
frunza de noiembrie
umbra-i calda trece
fara urme…
pomi dezgoliti
gândurile curg
verde-crud…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Umbra-i caldă trece fără urme”… Verdele veșnic crud al gândurilor este urma mea, Melanie!
Întotdeauna aproape de sufletul meu… Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană