Eclipsă

Locul in care adorm stelele si-aminteste de noi
Sărutările cerului ce-mbujorau cândva obraji de fragedă câmpie povestesc despre fecioare încununate de maci și de ploi poleindu-le umerii goi, de foșnet împrăștiind miresme de dor pășind in vârful picioarelor peste creștet de nor

Se zvârcolește în ceruri Luna mușcată de guri înrăite…
Buruieni cresc in pământuri odinioară sfințite, se dezlănțuie aspre furtuni in depărtări, tună cu glas răgușit in o mie de zări, cad tăceri sfârtecate cu furie de șuvoaie de ploi…

Ii pun degetul furtunii pe buze…
– Taci… Abia au adormit câțiva îngeri in cer. Din fulgerul tău s-au aprins candele-n mine Si-abia învățasem să sper…

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Eclipsă

  1. Mél@nie zice:

    @”Si-abia învățasem să sper…” – da, exact ca pasarea Phoenix care tocmai a învatat sa zboare…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s