Întunecare

Ninge… Ca și când cerul ar vrea sa bandajeze durerile noastre lumești… Mărțișor îmi strecoară în suflet teamă și surâsul lui este schimonosit de durere…
Ghioceii împrăștie în lume miros de pucioasă și primăvara s-a întors din drum…
Vino aici!… ți-aș spune, dar unde să te chem, unde sa te ascund când intunericul lumii sparge clepsidrele timpului nostru?
Ninge, și incremenirea pune stăpânire pe noi…

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s