mă gândesc să mor…poate chiar azi…m-am decis
dintr-o mie de vise o să aleg cel mai însângerat vis
o să-l iau in braţe şi-o să-l strâng lânga piept
să nu vadă la faţă sfârşitul pe care-l aştept
poate chiar astăzi sfârşesc, o să-mi cer libertatea
de-a zbura de mână cu visul ca împreună să înfruntăm moartea
vom muri împreună, ne-ngropaţi şi fără sicriu
m-am decis,e prea greu,nu mai pot povară să-ţi fiu
lasă-mi visul rănit, este tot ce îţi cer
n-o sa fie cu mine niciodată rătăcit şi stingher
celelalte, să le-mpraştii uşor printre nori
le vor creşte iar aripi şi-o să inveţi iarăşi să zbori
iar acum, lacrima pe care mi-ai scris
„te iubesc”-ul dorit însă niciodată rostit
pe obraz o s-o las să se scurgă uşor
şi ajunsă pe buze să nască de-acum pentru veci cuvântul „mi-e dor”
Pingback: Dor mi-e doar mie « Cuvinte Răvășite
Dupa ce am gandit mult un comentariu, pot sa spun doar atat: unul dintre cel emai frumoase raspunsuri la intrebarile gandurilor mele ! Multumesc!
ApreciazăApreciază
… ravasitoare cuvinte, ravasitoare ganduri… atat de banale raspunsuri… Toate meritele ti se cuvin, Domnule Bob!
ApreciazăApreciază
Meritele, daca exista, sunt doar ale Cerului, eu n-am facut decat sa ma scald in lumina stelelor. Probabil candva voi plati pentru asta.
ApreciazăApreciază
eu cred ca vei fi rasplatit pentru asta… cu vesnicie…
ApreciazăApreciază
La ce mi-ar folosi vesnicia cata vreme clipa ma pedepseste ?
ApreciazăApreciază
Vesnicia-ti va fi izvor de alte clipe fermecate
si fericit o sa te scalzi in toate-ale iubirii soapte…
ApreciazăApreciază