progresie

Publicat pe noiembrie 1, 2012 de fatadefragi

doi fara unu nu inseamna nimic
uneori cad, dar sprijinindu-ma de iubirea ta ma ridic
cand imi sunt zilele goale si cerul cateodata lipsit e de stele
din adancul ochilor tai izvoraste lumina noptilor mele
si cand golul din mine ma cuprinde cu gheare-nghetate
cu sarutul rotund ma redai vietii din moarte
cand imperfectul imi reteaza dreptul la vise
imi imprumuti zborul si aripile tale deschise
minusul meu intr-un plus il transformi cu o ratie de un sarut
mi-esti poveste de suflet, esti intregul viselor care pana acum m-au durut

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la progresie

  1. Domnul Bob zice:
    noiembrie 2, 2012 la 12:09 am

    fara 1 din 2
    ramane o jumatate din noi
    o luna rotunda pe din doua taiata
    ori cu o fata-n lumina si alta intunecata
    un intreg in termeni disjuncti descompus
    doua regrete, unul spre rasarit, unul catre apus
    ne putem intalni arsita la amiaza
    ori racoare la miez de noapte cand povestea noastra ofteaza
    cand tu esti stea sus pe cer, iar eu umbra ta pe pamant
    cand tu esti metafora, iar eu simplu cuvant
    o jumatate esti tu, eu alta pot fi
    daca peste umbra tristetii o sa arunci praf de stele tarzii
    stralucire daca vei imprastia peste intunecatul meu gand
    intregul iubirii va sta intre noi legamant

    tu stii sa rezolvi a iubirii ecuatie, si nu-i deloc complicata
    trebuie sa pui doar egal intre mine si iubirea ce-o port pentru o fata
    tu ma compui vers din oarbe cuvinte
    esti adevarul din mincinoasa mea minte
    am fost 1 si am iubit cat pentru 2
    acum sunt 0 dupa egal, singurate neintregita in noi

    Apreciază

    Răspunde
  2. fatadefragi zice:
    noiembrie 2, 2012 la 7:40 am

    pe cand toate jumatatile cunoscute din lume se intregeau
    singuratatile noastre pasind una spre alta se descompuneau
    din doua regrete imprastiate pe cerul pustiu
    rasarit-au zorii in diminetile incercanate cand parea prea tarziu
    legamantul iubirii intregeste stralucirea de stea cu umbra de vis
    am fost doi totdeauna, ne-am compus Cerul cu Soare si Luna in coltul nostru de Paradis
    matematicile iubirilor cunoscute nu se aplica la noi
    singuratatea neintregita se rotunjeste intotdeauna la doi

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu