cerneală

voiam să-ți scriu dar n-am avut cuvinte la îndemână
și-am încărcat cu vise bolta în nopțile cu Lună
de n-am avut cuvinte ți-am scris cu fiecare răsărit
când pleoapa Ceru-și deschidea peste pământul adormit

când mă-ntorceam cu brațul plin de la cules de stele
purtând prinsă în păr promisiunea zborului de rândunele
cu pasul încărcat de roua dimineții te-am șoptit poveste
scrisă cu €”te iubesc”, să nu îți fie așteptarea fără veste

pe când îmi strigam dorul nechezau bidiviii uitării pe drum
cuvintele ascultau arzând amintirile prefăcându-se-n scrum
au rămas pagini goale pe care să adoarmă cu întristare amurgul
cu cerneala ochilor mei îi păstrez călimării aprins rugul

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la cerneală

  1. melanietoulouse spune:

    Abrazos de departe, dar cu sufletu’ aproape …🙂

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Te imbratisez, Melanie!🙂

    Apreciază

  3. Mă înclin, felicitându-te
    Nişte licenţe poetice,doar în lumea lor, potrivite!
    Eşti admirabilă!

    Madi şi Onu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s