O Lună mută şi o renegată lumină de stea străjuiesc Palatul din Valea Ruinelor unui Surâs…
Iubiri zdrenţuite îşi târâie paşii printre mărăcini ce înghit cu nesaţ colbul prin care şi-au purtat cândva paşii sprinteni.
Fluturi schiopătează sprijinindu-se în cioturi de zbor.
Zările sunt întunecate, furtuni de-amintiri le adapă cu nori.
Pereţii-s mânjiţi cu nopţi de-aşteptare.
Închide ochii, se-aud tropote de vise din depărtări …
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
fain! imi place, de la realitate la tropotele viselor, chiar daca speranta e reala! spor la scris si la viata!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru aprecieri! Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
tulburatoar, bulversant, visceral pastel… mi-am tradus versurile tale-n gând si mi-au reamintit de Baudelaire… multumesc pentru clipele de emotie!
ApreciazăApreciază
Tulburătoare şi onorantă comparaţia! Eu îţi mulţumesc, dragă Melanie, pentru că ţi-ai lăsat sufletul deschis cu cheia cuvintelor mele.
ApreciazăApreciază