Îngerindu-ne

Orfani de vise adună povești
Le frâng pe genunchii vorbelor ca pe surcele
Socotind c-ar putea aprinde Infernul cu ele
Înșelătoare părere…
E mult de când l-am stins cu un sărut
Neștiut
Nuntitu-s-au teii cu trup de plop
Împodobindu-l cu stele
Din mângâieri răsărit-au muguri de Rai
Vorbind pe limba Cerului și a Luminii
Deschis-au lacătele înnoirii
De la parfumul teilor în floare
Au învățat cuvintele să zboare
De-acolo își iau seva curcubeie
Deschizând cerurile când dănțuiesc..

Învățător de tristeți,
In mine scâncesc veșnicii
Când mâinile-ți dezleagă fantasme
Din lacrima vântului sorbind, reînvii
Pe rugul chemărilor tale.