toamna viselor

Timpul împrăştie în jur secunde uscate
Se-apropie toamna viselor, îmi este atât de târziu
Culori de verde viu şi de-nflorire, astăzi estompate
Mi-or măngâia tăcerea în anotimpul de pustiu

Când merg poveştile să moară, ostenite,
Le înfăşor în giulgiu poleit cu pulbere de stea
Le-aştern, sclipind pe frunte, sărutul nopţilor trudite
Şi-apoi le las să-şi doarmă veşnicia-n noaptea mea

O amintire ştearsă piere, prea bogată în nimicuri,
E numai fata ce dansează ploii, viselor să se arate,
E numai fata ce sărută vântul, când atinge piscuri,
Poveste înnegurată, mireasă a cuvintelor tăcute.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la toamna viselor

  1. melanietoulouse spune:

    toamna viselor poate deveni rodul gândurlor si sentimentelor sadite asta-primavara…

    pentru ca esti TU… – Axelle Red

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    …cine seamănă gânduri, culege vise…
    zâmbesc, asta sunt eu (apropo de melodie)…multumesc, Melanie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s