toamna viselor

Timpul împrăştie în jur secunde uscate
Se-apropie toamna viselor, îmi este atât de târziu
Culori de verde viu şi de-nflorire, astăzi estompate
Mi-or măngâia tăcerea în anotimpul de pustiu

Când merg poveştile să moară, ostenite,
Le înfăşor în giulgiu poleit cu pulbere de stea
Le-aştern, sclipind pe frunte, sărutul nopţilor trudite
Şi-apoi le las să-şi doarmă veşnicia-n noaptea mea

O amintire ştearsă piere, prea bogată în nimicuri,
E numai fata ce dansează ploii, viselor să se arate,
E numai fata ce sărută vântul, când atinge piscuri,
Poveste înnegurată, mireasă a cuvintelor tăcute.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la toamna viselor

  1. melanietoulouse zice:

    toamna viselor poate deveni rodul gândurlor si sentimentelor sadite asta-primavara…

    pentru ca esti TU… – Axelle Red

    Apreciază

  2. fatadefragi zice:

    …cine seamănă gânduri, culege vise…
    zâmbesc, asta sunt eu (apropo de melodie)…multumesc, Melanie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s