te-aştept…înţepenită nefiresc pe veşnicie între două secunde ale unui ultim amurg scurs însângerat peste zare… stau de vorbă cu umbra… detaşată de trup, s-a aşezat în faţa mea la distanţa de-un pas şi mă priveşte tăcut… asteaptă să-i spun, să-i explic… iar eu bâigui încurcată nişte argumente puerile…
mi-am pierdut cuvintele…mi-au rămas doar priviri strecurate din timp in timp cu teamă spre sufletul gol… mă doare locul de unde s-a smuls umbra şi nu pot să gândesc coerent… îmi amintesc de-un minus despre care vorbeai deunăzi, minusul care ne leagă si abia acum încep să înteleg…avem o nepotrivire esentială, ne iubim perfect într-o lume total imperfectă… noi nu suntem o pereche, noi suntem două iubiri desperecheate ale lumii…
te-aştept, aşezată pe treptele amintirii, cu fruntea plecată pe genunchi şi cu gândurile întoarse în timp… niciodată n-a fost neiubire, niciodată n-o s-adorm fără tine…
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
„noi suntem două iubiri desperecheate ale lumii…” – ce va pasa de „lumea total imperfecta”?!… 🙂
– – –
„niciodată n-a fost neiubire…” – deci mereu IUBIRE… 🙂
n-am folosit „neiubire” niciodata… în franceza: désamour… încetarea, pierderea sau raceala iubirii…
ApreciazăApreciază
de ce ne-ar pasa de lume… ei i-a pasat vreodata de noi… ?
ne incalzeste doar acelasi soare, uneori chiar ne uda aceleasi ploi
altfel, lumea-i cu realitatile ei, noi cu visele frumoase,
ne-adapam nebunia iubirii din cuvintele blande ori furtunoase
nu ne pasa de lume… de ce ne-ar pasa?
uneori ne mai doare tristetea si ne-ngheata raceala din ea
da, Iubire mereu, nicicand altceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Mereu « Cuvinte Răvășite