rataciri

intr-o dimineata oarecare ma voi pierde de mine
si ma voi intoarce spre nimicul intreg, care mi se cuvine
cuvintele-mi vor deveni goale, balbaindu-se seci de-nteles
dimineata aceea va face drum intors catre noaptea in care sa traiesc am ales
zilele poate ca vor fi insorite, noptile invalui-ma-vor cu bratele reci,
insa eu voi astepta totdeauna sa-ti aud pasii prin sufletul meu cu dor cum ti-i petreci
voi saruta ploaia cand ma imbratiseaza, ma voi lasa in voia vantului rece, taios
voi aprinde felinarele noptii, voi strabate sa-ti zaresc gandurile chiar si vesnicia pe jos
ca-ntr-un joc de copii voi alerga printre vise cu bratele spre tine deschise
o sa-ti cobor raza de soare pe tampla cautand sarutul ce din palma trist, imi fugise…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la rataciri

  1. melanietoulouse spune:

    @”cautand sarutul ce din palma trist, imi fugise…” – „când ma saruti, stiu ca ti-e dor de mine, ca-ti lipsesc…”

    Apreciază

  2. Pingback: Ratacit regasita « Cuvinte Răvășite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s