parfum de-amintire

Stelele îşi întind cu blândeţe povara luminii să-şi primească odihna în luciul viselor.
Aştepţi.
Sprijinit în toiagul amintirii, cu acelaşi zâmbet care-mi dăruia seninul şi lăsa susurul învolburatelor tale gânduri să mă colinde…
Aştepţi lăsând aşteptarea să-şi deseneze umbra peste îmbrăţişarea celor mai frumoase vreodata amintiri…
Voi veni la hotarul dorului în fiece noapte să-mi oglindesc sufletul în fântâna de-odinioară … nu mai plânge demult, îi este izvorul secat şi cumpăna îi e uscată de-atâta oftat…
Bate vântul şi-i loveşte ciutura de zidul tăcut… ecoul tace, nu mai sunt întrebări, răspunsurile plutesc în aer cu miros de stătut… E secată fântâna… dacă ne-am fi îngrijit, atâtea suflete însetate din limpezimea ei ar fi sorbit…
Aştept…
Un cais îşi arde însingurat făclia împrăştiind parfum de-amintire, stelele s-au înecat şi întunericul se răzvrăteşte în mine…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la parfum de-amintire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s