La fereastra lunii

E-atâta liniște, iubite… doar vântul își face de lucru cu vârfurile copacilor foșnindu-i ușor…
În adâncul acestei tăceri pașii sufletului meu alergând către tine ropotesc pe acoperișul lumii ploi de iubire…
Ai observat cum unele minute sunt mai lungi decât celelalte?
Uneori, în cuprinsul dintre două bătăi de ceasornic mă joc de-a sfârșitul… clipele tac, se ascund speriate în spatele jocului cu ochii închiși și cu pumnii strânși, le e teamă că într-o zi o să uit să le chem înapoi și-or să ruginească îngropate în așteptarea unui orologiu ce-și moare secundele… secundele-acelea în care ar trebui să te visez…
S-a făcut deodată atât de târziu… gândurile-mi sunt doar baloane de săpun adăpostind în rotundul lor curcubeie în derivă ce se sparg zgomotos de fereastra lunii.
Să nu mă crezi dacă-ți voi spune vreodata că nu te mai iubesc… unele cuvinte ar trebui interzise…Vreau să simt noaptea aceasta adormindu-mă cu degete lungi, ostenite de mângâierea atâtor iubiri sterpe, proscrise…
Vreau în noaptea aceasta să m-aduni între palme ca pe-un bulgar de vise și aș vrea…
Nu mă crede, iubite, nu-i nimic astă noapte, suntem abonați pe vecie la iubiri călătoare, suntem defecți pentru lumea aceasta, nu ne-ntelegem nici noi, nici Dumnezeu nu va gasi vreodata leac să ne repare…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la La fereastra lunii

  1. admin spune:

    Reblogged this on fata noptii.

    Apreciază

  2. Mélanie spune:

    ❤ …
    * * *
    @"să ne repare…" – citisem "sa ne separe"…
    * * *
    multumesc pentru popasu' la "intersectiile" mele… cu bine si cu drag, Mélanie

    Apreciază

  3. Pingback: La fereastra lumii | Souvenir

  4. Camelia spune:

    Te întreb, scrii cuiva aievea sau unor himere din gânduri? Şi da, unele cuvinte ar trebui să ia calea exilului în noaptea tăcerii, acel loc care le înmulţeşte.
    Minutele se măsoară în durate sufleteşti.

    Apreciază

    • fatadefragi spune:

      Cred ca important este modul in care sunt perceputa de catre cei care citesc. Cuvintele mele sunt privite ca o „indragosteala de poveste”. N-as putea gasi un rost mai bun scrisului meu. Mi-au placut dintotdeauna povestile.

      Apreciază

      • Camelia spune:

        Da, ştiu cine e acela care ţi le priveşte astfel. Se pare că privirea lui ţi se potriveşte cel mai bine cum şi-o pune peste ochii tăi, din câte zici.
        Altfel, poveştile sunt asemenea unui basm răsturnat; dacă nu s’ar spune, n’ar fi.

        Apreciază

    • fatadefragi spune:

      Cetatea-i departe, povestea sopteste
      Prin grele coperti cu ochi mari ne priveste
      Cand cerul ne reneaga adancul ne cheama
      Nu intoarcem clepsidra ca sa dam lumii vama

      Apreciază

  5. Mishuk spune:

    si de va fi sa-ti fie dor, inchide numai ochii,
    voi impleti cuvintelor, tacerea unei rochii.

    si de va fi sa lacrimezi,
    in zarea prea albastra,
    voi fi apusul ce-l visezi,
    din umbra la fereastra.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s